provinciala

România, dragostea mea (1)

2010-09-28T14:26:00.012+03:00

Amintiri despre mine (1)

2010-04-24T00:29:00.002+03:00

Mere in fasa

2010-04-19T06:13:00.005+03:00

Mănăstirea Bogdăniţa. Ruina

2010-04-14T12:46:00.002+03:00

Mănăstirea Bogdăniţa e locuită de 9 calugari. Cât am vizitat locurile n-am văzut decât unul. Pe călugărul Cătălin. Ruina vechii biserici e locuită de guşteri verzi-albaştri şi păsările cerului. Până să vină călugărul să ne deschidă uşă bisericii noi un bărbat ce-şi făcea delucru prin curte s-a oferit să ne arate şi să ne povestească din ce ştia el despre ruine. Că biserica ar fi de pe timpul lui Ştefan Cel Mare. Am ciulit urechile. De unde ştiu asta? am întrebat. Scrie pe undeva, pe vreo piatră? Da...şi ne arată o placă de 50x50 aruncată intr-un colt în interiorul bisericii. Am pătruns înăuntru. Cu multă teamă, din cauza pereţilor ce stau să cadă. Piatra e scrijelită cu litere greceşti...într-un colţ se văd două cifre...45. Biserica a fost distrusă de un incendiu puternic prin 1960. Preotul Andrei (îl ţin minte din copilărie când venea să ţină slujbe la biserica din sat şi bunica mă căra dupa ea la biserică şi eu uram asta) a oficiat în biserică până la cutremurul din ’77 când acoperişul s-a făcut praf.
Călugărul ne-a spus că biserica a fost construită pe la 1840. Asta nu face mai puţin interesante ruinele. De care n-are grijă nimeni. Şi e păcat...

Obstacole

2010-04-12T06:17:00.004+03:00

2 pui

2010-04-12T06:07:00.001+03:00

Reporter special: Sebastian

2010-03-29T22:19:00.002+03:00

Test al limba romana, cls. a 9-a
"Realizeaza un set de 4, 5 intrebari pe care i le-ai fi pus unei persoane, daca ai fi fost reporter"

Raspuns:
- Buna ziua, dragi telespectatori, sunt reporter special Sebastian Suditu si ma aflu la minus unsprezece mii de metri in ocean. Sunt alaturi de Samuel Faulkner, pilotul si creatorul acestui submarin putin mai mare ca un frigider.Domnule Faulkner, cum va simtiti la aceasta adancime, intr-un spatiu atat de mic?
- Sufocat si foarte fericit.
- Va inteleg! Cand ziceti fericit, la ce va referiti?
- Cand zic ca sunt, nu ma refer la faptul ca sunt primul om la o asemenea adancime, sunt fericit ca am creat acest asa zis "frigider", dotat cu un panou cu care pot vedea la 50 metri in fata, pe intuneric. Aceste lucruri le-am facut ca sa pot vedea un rechin tigru.
- Dar exista asa ceva?
- Baietasule, stand pe barca toata ziua si pescuind, esti foarte atent la tot ce te inconjoara. Si, te rog, sa crezi ce-ti zic! Un banc de delfini erau in trecere. Creaturi foarte remarcabile! Revenim! Dupa ce au trecut de mine, la 30 de metri fata de barca, direct de sub delfini, un rechin cat o balena a inghitit delfinii. Era portocaliu ca apusul si vargat ca lovit cu fierul rosu.
- Si daca dam de o asemenea creatura?
- Ai trait s-o vezi si pe asta.
- Ce este aia care se indreapta spre noi?
- A opta minune a lumii...
- Anghhhh....
Fleosc!

Verde Galben

2010-03-27T20:56:00.000+02:00

Ora de pranz

2010-03-26T11:50:00.000+02:00

Blonda. De primavara

2010-03-24T22:41:00.002+02:00

In gradina de la firma exista un matzisor. Crengile alea pline de bumbi pufosi care, astazi, au explodat in galben. Probabil si parfumul a fost pe masura, altfel nu se explica roiul de albine ce-au tabarat gramada pe bietul pomisor. Scena e completata de 3,4 gura casca care priveau curiosi la viermuiala din copacel. O fatuca blonda exclama:
- Vai, ce de bondari!
- Nu-s bondari, ii spun eu. Is albine.
- Astea-s albine? Asa arata albinele?
Un coleg (mai hatru de felul lui) o priveste un moment, apoi ii spune:
- Da'cum ai vrea sa fie? Blonde? Nu vezi ca astea muncesc? Trantorii nu muncesc, fetito!

Primii fiori?

2010-02-28T00:34:00.000+02:00

- Mami, ma duci la scoala? Pleaaaaaaase
- Bine.
A recuperat azi ziua de scoala amanata din cauza de viscol.
Pe la jumatatea drumului imi spune:
- Uite-o pe prietena mea, Diana!
Bineinteles ca n-am vazut-o, atenta fiind sa ocolesc gropile nenumarate din asfalt. Dar am ciulit urechile la "prietena".
- Prietena ta?
Dupa foiala care-o aud in scaunul din dreapta imi dau seama ca s-a fastacit.
- Colega, am zis...
- Am auzit bine ce-ai spus, Sabin...
- Bine! Prietena...
- Nu-mi dau seama care e, mama...Blonda? Bruneta?
- Blonda...Totul a inceput in tabara, sa stii?
Ups!
- In tabara?
- Da...Cand am fost la Castelul Groazei, in camera cu scheleti...Diana m-a luat de mana...
- Ai aparat fata...
- Da, imi spune cu un zambet fericit pe chipul blond
Am ajuns la scoala asa ca n-am putut afla mai multe...

Cod galben

2010-02-05T18:15:00.001+02:00

Astept cu nerabdare codul galben pentru invazie de stoluri de randunele si palcuri de ghiocei...

Inceput de februarie

2010-02-02T06:16:00.008+02:00

Copilarie in orezarie

2010-01-31T08:21:00.002+02:00

Am o prietena care si-a petrecut copilaria la Stancuta, in pamanturile sarate din judetul Braila, inconjurate de apele Buzaului si Siretului. As sta s-o ascult ore-n intregi cum povesteste...are har. Trebuia sa-si ajute parintii la orezarie. De fapt, fiecare copil avea sarcina precisa. Intai munca, apoi lectiile pentru scoala, daca mai avea timp. Povesteste cum statea in apa pana la brau. Cand se retrageau apele si ajungea apa pana la genunchii ei de copil, tatal o trimitea sa prinda peste. Starnea malul cu picioarele ca sa enerveze crapul si sa iasa din ascunzatori, apoi il prinea cu mana. Coama crapului se ridica la suprafata apei si era usor de prins. Sau prindea pestele cu ajutorul cosurilor de nuiele...Cand era apa mai mare pescuia. Cu un bat de stuf de care lega o ata simpla si un bod indoit. Pentru copiii orezariei distractia cea mai mare era umflarea broastelor. Broaste mari, de orezarie. Rupeau bete de tipirig si umflau broastele cu aer, dupa care le dadeau drumul pe apa. Bietele broaste, pline cu aer, cu labele intinse, pluteau ca niste baloane pe suprafata apei...Copii sadici. Dar cine n-a fost sadic, macar o data, in copilarie....

O candidata sigura la posetele Vuitton

2010-01-19T18:42:00.001+02:00

De data asta o poveste din libraria de cartier. Am cerut niste acuarele la care capacele tuburilor sa se puna singure - sa nu se mai mazgaleasca aiurea plansele copilului - dar n-au momentan. Sa mai incerc. Patroana imi asculta oful si-mi povesteste despre o pustoaica, clienta veche. Micuta. Clasa a 2-a. Zilele trecute o vede pe fetita ca intra in librarie insotita de un barbat. Tatal copilei, probabil. Femeia izbucneste in ras cand ii vede. Barbatul o priveste intrigat dar nu spune nimic. Fetita ii arata tatalui 2 ghiozdane. Pe moc, cu fundite. Nu unul. Doua. Barbatul intreaba cat costa ghiozdanele.
- 150 de lei, amandoua.
- Asa mult? intreaba barbatul.
- Pai, sunt din material mai bun. Avem si mai ieftine. Uitati acolo. La 25 de lei bucata. Va costa 50 doua.
- Le vrei tati? o intreaba omul, plin de speranta, pe fetita.
- Nu le vreau! Sunt urate. Daca le iei, sa le porti tu, a spus fetita.
Suparata, a iesit repede din magazin.
Patroana ii spune omului:
- Nu va suparati pe mine ca am ras cand v-am vazut ca ati intrat in librarie...
- Da, mi s-a parut ciudat...
- O cunosc bine pe fetita. Stiu sigur ca aveti acasa 10 ghiozdane.
- Aaaa...Deci stiti care-i problema noastra.
- Stiu! Ca de la mine le-a cumparat sotia dvs. Interesul meu este sa-mi vand marfa, dar...zau, imi pare rau de dvs. Unde mai puneti inca doua ghiozdane?

Colectia de pisici 2

2010-01-18T06:29:00.001+02:00

Plimbarea de sambata

2010-01-17T08:37:00.004+02:00

Simteam nevoia sa ies. Era destul de frig. Am luat-o pe niste stradute mai neumblate. Am dat si de fundatura asta...s-au gandit mult pana sa-i gaseasca numele? Putina lume. Am ajuns si la magazinul de legume&fructe de cartier. In incaperea de 4/2 eram inghesuiti vreo opt oameni + lazile, sacii si \rafturile pline cu marfa. Primul la coada era un nene care-si facea aprovizionarea pe-o saptamana. Aveam de asteptat. -
- Pune-ti si-un castravete, va rog!
- Mic? Mare?
- Potrivit.
O femeie solida isi certa progenitura salbatica, de vreo 4 ani, care nu statea locului...se invartea ca un titirez.
- Teo, stai cuminte...
Teo, nimic. La un moment dat striga la el:
- Teo, intelege...Vrei sa te bat?
- Nu.
- Atunci?
Copilul se uita la ea cu privirea aia: "atunci nu ma bate" si continua sa se agite.
Tipului din fata mea ii vine randul la cantar. Un mos inalt si uscativ pansat la ochiul drept.
- 2 kg de mere vreau.
- Ce coloratura sa aiba? intreaba vanzatoarea.
- Amestecat...si un kil de rosii, va rog
Il vad ca-si duce mana la ochiul pansat si murmura, inciudat parca:
- Offf, Doamne!
- Va mai dau ceva? intreaba vanzatoare.
- Nimic.
Intinde o hartie de 50 lei si spune:
- Niste sanatate daca ati avea...150 g, nu mai mult...
- Cu draga inima, dar n-am marfa asta, intra in joc vanzatoarea. Ce-ati patit la ochi? intreaba curioasa.
- M-a lovit soacra-mea. Cu piciorul, spune omul razand amar.
- Tare picior are soacra matale...
Omul nu mai spune nimic si pleaca.
Plec si eu dupa ce-mi cumpar turcismele: rosii, ardei, castraveti si vreo 2 kile de morcov pentru suc. Or fi si morcovii turcesti?

Pan'aci i-a fost

2010-01-16T23:51:00.002+02:00

Ciudat nume de strada...

Cuplul

2010-01-13T23:31:00.000+02:00

n seara asta mi-am facut traseul obisnuit prin market. La raionul de mezeluri mi-a atras atentia un cuplu. Aveau in jur de 30 de ani. Deci, nu pustani. Barbatul se apleca usor si-si saruta partenera pe buze. Am intors privirea, ca nu-i frumos sa te holbezi la oameni. Femeia comanda produsele. Trec de lactate si ajung la legume & fructe. Ii vad din nou pe tinerii iubareti. Discutau aprins privind castravetii inveliti in plastic. Barbatul o comite iar si o saruta pe obraz, dupa care ia 2 castraveti si se duce sa-i cantareasca. Imi iau fructele (deja rodiile se vand la un pret "nesimtit" de 8,2 lei/kg) si merg la casa. Imi rotesc privirea si vad din nou cuplul. In fata raionului de condimente. Tot discutand. Iar il vad pe barbat ca se apleaca si o saruta, de data asta, pe ureche. Cred ca mi-am plecat privirea si am rosit. Nu stiu de ce. Mai aveam o persoana in fata pana la casa cand ii vad pe cei doi ca se aseaza la coada de alaturi. Bratul barbatului inconjura tandru mijlocul (infofolit in cojoc) al femeii.

E primavara, oare?
Nu stiu. Ce stiu sigur e ca am fost geloasa. Un pic...

Colectia de pisici 1

2010-01-13T06:34:00.005+02:00

Mama de baieti

2010-01-13T06:17:00.000+02:00

Intai faptele.
Incep prin a face o precizare: am doi baieti, unul de 15, altul de 11 ani. Care se "inteleg" ca fratii. Unul, cel mic - Sabin, are ore dupa amiaza, cel mare, dimineata.
Sabin a imprumat, acum o saptamana, de la prietenul si colegul de clasa, un joc pe PS. Ieri, 11.01, Sebastian i-a spus celui mic sa-i lase jocul. Sabin i-a raspuns ca, daca il ajuta sa treaca de nu stiu ce nivel la nu stiu ce joc pe PC, i-l da. Nu s-au inteles la "pret". Drept pentru care Sabin, inainte de a pleca la scoala, a ascuns jocul. Da' l-a ascuns atat de bine ca nu mai stie unde. Loc are destul in 4 camere+restul.
Consecintele:
1. Astazi, proprietarul jocului l-a cerut inapoi. Evident ca nu l-a primit.
2. Sabin are de invatat la istorie, pentru maine, 13.01, lectia despre Alexandru cel Mare. Manualul de istorie are lipsa niste pagini, ati ghicit, fix la lectia despre marele macedonean. In plus, maine dau test la istorie.
3. Sabin i-a cerut lui Mihai sa-i imprumute manualul de istorie dar copilul a refuzat din cauza ca nu i-a dat inapoi jocul pe PS (mi se pare corect).
Am doua variante: sa ma rog sa nu-i pice la test Alexandru cel Mare (ar mai fi razboaiele medice, Secolul lui Pericle si Sparta si Atena) si
2. Sa-i dau o mama de bataie, ca mi-a scos peri albi.
Ar mai fi una: sa-mi dau demisia, dar nu cred ca mi-o primeste cineva :(

"Politist, adjectiv" si canasta

2010-01-10T23:55:00.000+02:00

Am promis ca fac azi clatite. Beneinteles ca mi-a pierit cheful pe parcursul zilei dar promisiunea e promisiune iar termitele mele sunt ce vreti voi numai uituce nu. Asa ca, pe la 7 seara (dupa ce-am calcat niste rufe), m-am apucat de facut clatitele. Am lasat putin compozitia sa se aseze si, pe la 8 fara un sfert, am inceput sa le coc. La 8, pe HBO, a inceput "Politist, adjectiv". Facusem 3 clatite. In sufregerie baietii aranjau pietrele pentru canasta.
- Mami, joci?
- Joc! Dar coc si clatitele. Ma strigati camd imi vine randul.
Canasta, clatite, film pe HBO. Cam o ora a durat combinatia asta. Din film n-am inteles prea multe. De cate ori imi aruncam ochii pe tv, intre intors clatite in tigaie si randul la canasta, il vedeam pe actorul din rolul principal mergand pe strada urmarind cand un baiat, cand o fata, mergand pe holuri, deschizand usi, famand,mancand, iar pe strada urmarind...nimic spectaculos. Chiar am facut o comparatie cu urmaririle care te tin cu inima la gat in filmele de actiune americane. La alta tura de clatite am auzit vocea Mirabelei Dauer cantand obsesiv o melodie. Cand am terminat de copt clatitele sotia il certa pe politist pentru o greseala gramaticala facuta de acesta intr-un raport...Intre timp, luasem bataie la canasta. Crunta. Dupa doua jocuri abia reusisem 345 puncte. Baietii urmau sa coboare la 120. Eu, tot la 45.
Miercuri ma uit din nou la film. Sa vad ce-i cu articolul ala nehotarat...

Contrast (3)

2010-01-10T00:26:00.001+02:00

Constrast (2)

2010-01-10T00:24:00.000+02:00

Cum se face

2010-01-09T18:46:00.003+02:00

Am fost la farmacie. Scot banii (stiam cam cat costa) si cer medicamentul.
- N-avem.
- Cand aduceti?
- N-aducem. Dar va putem da varianta straina. Dar e mult mai scump.
- Bine. Dati-mi, va rog!
Scot portofelul sa completez suma...mai mult decat dublul.
- Dar ce se intampla? Nu-l mai fabrica? intreb...
- Ba da, doamna. Dar vor sa-l scumpeasca ca era ridicol de ieftin...Asa fac ei. Il scot de pe piata o vreme si apoi reapare cu alt pret...

Contrast (1)

2010-01-09T09:08:00.001+02:00

Dulai in iarna

2010-01-09T08:33:00.006+02:00

Omat

2010-01-05T09:02:00.000+02:00

1 ianuarie 2010 in oras

2010-01-03T11:10:00.009+02:00

2010 cu fericire sa fie!

2010-01-01T11:12:00.003+02:00

Divort

2009-12-27T23:57:00.001+02:00

Iarna, ciorile sunt mai negre

2009-12-27T23:55:00.002+02:00

Tu ce'ai fi facut astazi?

2009-12-23T07:57:00.000+02:00

Cum ar fi fost daca…Exercitiu de imaginatie

In iarna Revolutiei eram in ultimul an de facultate. In privinta carierei aveam terenul pregatit. Aveau grija altii. Dupa examenul de stat din vara intram in programul de stagiari de 3 ani...ca toti absolventii. Avand deja un loc de munca nu se punea problema repartitiei. Dar, ca sa obtin un post sigur intr-un oras cum era Galatiul am fost sfatuita (mituita , mai bine zis), de oameni "de bine" din intreprindere, sa ma inscriu in partid. Am facut-o. Avantajele erau evidente. Postul, in primul rand. Apoi, a fi membru de partid imi aducea un numar de puncte (multe) in programul de apartamente. Eram printre primii. Ma si visam, singura stapana pe un apartament de 2 camere in IC Frimu. Ca inginer intr-o firma de utilaje grele pentru combinatul siderurgic aveam ce face. Utilajele se stricau tot timpul. Strungaria mergea la foc continuu. Relevee de facut toata ziua. Ar mai fi fost lucrarile speciale pentru primariile bogate din judet. Directorul era prieten cu toti primarii. Le facea orice doreau. Ca avea cu cine si cu ce...

M-as fi maritat? Nu stiu. Poate ca da. Cu S. In toti anii de facultate nu i-am acordat nicio sansa. Ori de cate ori a incercat l-am oprit cu o singura privire. Ar fi facut orice pentru mine. Dar nu-mi pasa. Decat cu el mai bine singura. Acum doi, trei ani am aflat ca-i tot singur…nu s-a insurat niciodata. Daca n-ar fi fost 1989 poate ca…eram sotia, poate fericita, poate nu, a lui S, cu o casa de vacanta la Piatra Neamt unde parintii lui S aveau o vila. Am fi strans bani de-o Dacie. Pentru vacantele la Mamaia si la munte. Poate si de-o vacanta scurta la Varna, in tara vecina, Bulgaria. Si bani la CEC. Toata lumea avea bani la CEC. Cecuri de 5000. Poate castigam Dacia.

Copii? Mai mult ca sigur. Un baiat si o fata.. Neaparat in aceasta ordine. De un lucru sunt sigura. Acesti copii ai mei, virtuali, ar fi facut scoala. Ceea ce nu pot spune ca fac copiii mei reali…Nu s-ar fi pus problema meditatiilor inca din scoala generala...

As fi fost fericita? Poate da, poate nu. N-am de unde sti. Ceea ce stiu e ca nu regret nimic...Ba e ceva. Faptul ca am pierdut orasul. Poate ca nu de tot.

Tepi

2009-12-04T06:28:00.005+02:00

Drumuri in ceata

2009-12-03T06:24:00.005+02:00

Ceturi

2009-11-24T23:18:00.001+02:00

Modelul meu de moralitate: Manu

2009-11-23T06:39:00.000+02:00

Sambata am cunoscut o fetita minunata. Este asa cum mi-as fi dorit sa fie fetita pe care n-o s-o am niciodata. C'asa a fost sa fie.
Alinuta are 4 ani si 8 luni. Parintii ei sunt despartiti. Mama a plecat dupa capsuni cu alt barbat. Ea si fratele ei, putin mai maricel, au ramas cu tatal lor. Un om amarat care abia poate avea grija de el dar sa mai aiba grija si de doi copii...Nu au casa. A gasit o camera la un camin undeva in Constanta. Alinuta a ajuns in Cernavoda la nasa ei, mama a 4 fetite superbe (unii primesc de la Dumnezeu prea multe iar altii deloc). Manu locuieste pe aceeasi scara cu cele 4 fetite. S-a hotarat s-o ia pe Alinuta. Ziua in care s-a hotarat sa faca asta (fara sa-si intrebe sotul si cei doi baieti...plecati la casele lor, e drept!), a schimbat viata Alinei. Din aprilie pana acum fetita a crescut o palma. Si-a schimbat comportamentul (fa, ma pis pe mine, n-auzi? ...a invatat sa foloseasca corect tacamurile, nu mai face nopatea in pat...Manu povesteste ca se iintorcea de la gradinita ca porcul de murdara pe bluzite). Inca mai are cosmaruri noaptea: "repede, repede astupa gaura, ca vine iar soarecele peste mine"...
A devenit bibeloul casei. Vorbeste mult, ca toti varsatorii. Povesteste Manu " vai, cata tleaba am facut azi...am spalat toata glesia din casa si tot am stes tot plaful"
Ii invarte pe toti pe degete. Mai putin pe Manu. Bineinteles ca pe Manu o iubeste cel mai mult.
Manu nu stie cat va ramane fetita la ea. Deja se gandeste cu groaza ca vor veni sa i-o ia. Ca Alina se va intoarce la cosmarul ei cu gauri de soareci.
Un dialog (de sambata) intre Alina si Manu, la care am fost de fata.
- Uite, Manu ce pot eu sa fac.
Avea in manute un balon spart si incerca sa faca un balonas in gurita.
- Alina, cine a spart balonul? o intreaba Manu
- Nu eu! Asa l-am gasit.
- Alina, sa nu minti.
- Nu mint.
- Uita-te in ochii mei, spune Manu.
Alina face ochii mai mari, se apropie capul de Manu cam la o palma distanta si spiveste direct in ochii femeii.
- Mint? intrteaba Alina
- Bine, te cred! spune Manu.
Chestiunea asta fiind lamurita ii arata fetitei cum sa faca balonase.

Stropi de ceata (1)

2009-11-22T08:58:00.010+02:00

Politica nebunilor

2009-11-17T21:11:00.003+02:00

E nebunul cartierului. E inofensiv. Bine imbracat. Bine ingrijit. Daca te intalnesti cu el pe strada nici n-ai zice ca-i dus. Se plimba mai ales prin parcare. Vorbeste incontinuu. Cu glas tare, puternic, cuvinte alese. Vorbeste cu un interlocutor imaginar. Uneori e un caine. Sau isi alege una din masinile parcate si incepe sa-i faca teorie. Pare un actor ce repeta un rol si n-a gasit alt loc pentru asta decat strada...
In seara asta am trecut pe langa el. Gesticula si privea insistent pe cineva numai de el vazut.
-... ti-am spus! La summit-ul ala a gresit...Cum a putut? Cu atatia presedinti...cel american
N-am mai auzit ce spunea. La intoarcere l-am gasit in acelasi loc.
- ...a fost frauda. F R A U D A. Asculta ce-ti spun. In turul II avea sanse mari, dar a fost furat...pe fata!

Jena

2009-11-17T20:59:00.001+02:00

Asta am simtit azi la market. Lume destul de multa cu toate ca-i duminica si se apropia ora pranzului. Eram la raionul de congelate cand o aud pe vanzatoare de la mezeluri:-- Auzi, domnu? Da-ti gluga jos de pe cap.Ma uit surprinsa si vad un barbat tanar imbracat cu un hanorac imblanit cum poarta si baietii mei. Mai negricios la fata si cu vreo 3 lanturi groase, de argint, la gat. Era insotit de o femeie. Si ea avea un hanorac la fel. Barbatul, ascultator, isi da gluga jos. Dar intreaba totusi de ce.- Asta-i regulamentul magazinului, ii zice vanzatoarea.Barbatul nu zice nimic si se pierde in multime.

Nu stiu daca asa o fi. Sau o fi zis asa ca l-a vazut ca-i tigan. Sa fi fost in locul omului as fi cerut sa vad regulamentul. N-am vazut nicio hartie atarnata pe pereti, la intrare, care sa semene a regulament. Sa-mi spuna cum trebuie sa stea hainele pe mine cand intru in magazin.

Valea Castelelor. Austria

2009-09-03T06:20:00.000+03:00

Ziua cu nr. 6 din concediu. După micul dejun luat la pension, la ora 9 am părasit Viena. Cele 2 zile petrecute pe străzile Vienei nu m-au făcut să-mi doresc să mă intorc prea curând. Asa cum s-a întamplat cu Praga şi Bratislava. Poate că n-am fost pe unde trebuie. Următoarea destinaţie, la sugestia lui Enzo, austriacul care găteşte dumnezeeşte mâncare italienească: Salzburg. Nori grei acopereau cerul Vienei. Am ieşit la autostrada spre Praga. Am luat-o apoi pe Valea Castelelor. Nu prea eram încântată de traseul ales de Cătălin. Mi se părea pierdere de vreme să ocolim atâta drum. S-a supărat puţin pe mine. Băieţii erau la fel de botoşi. Se săturaseră de mers pe jos. În speranţa că o să-i mai trezesc din amorţeală mi-a venit o idee când am văzut un castel cocoţat pe un munte: are 1 euro de la mine care vede primul un castel. S-au trezit imediat. Din clipa aia a început un concurs care a ţinut până am intrat pe A2-ul nostru. O casă mai răsărită sau o turlă de biserică mai semeaţă era un castel. Îi sunt datoare lui Sabin cu 14 euro, Sebastian trebuie să primeasca vreo 8, Cătălin are şi el de primit 4 euro. Mie trebuie să-mi sau numai 3. Ce să spun? Că drumul făcut cu maşina pe Valea Castelor, pe malul Dunării a fost superb? Cel mai frumos traseu din tot concediul? E păcat să te afli în Austria şi să nu-l faci. Valea Dunării merită un concediu întreg. Nu câteva ore. Să vizitezi o parte din castele şi mănăstiri. Chiar şi ploaia care a început să cadă la un moment dat a fost plăcută. Satele micuţe şi cochete sunt încântătoare. Multe livezi şi vii, de un verde crud, aşa cum vezi la noi doar în luna mai ...

Barbati la piata

2009-09-01T06:51:00.000+03:00

Sambata dimineata. Alegeam gogosari din lada plina ochi. De fapt, imi puteam in sacosa, ca toti erau frumosi. Langa mine o doamna sorta, la fel, niste rosii. Un nenea rascolea gramada de pepeni rosii. Un alt nene se duce direct la patrona si o intreaba scurt:
- Viagra aveti?
- Ce sa am? Viagra? N-am, dom'le!
- M-a trimis nevasta-mea sa cumpar. Asa mi-a zis. C-aveti...Ma duc in alta parte sa caut, da' nu stiu cum ii zice. Din aia care se pune la bors, bre...
- Telina vrei, matale?
- Asa! Din aia.
- Am terminat-o. Aduc marti proaspata.

Turişti de Nekermann sau Enzo's Trattoria

2009-08-27T13:04:00.002+03:00

Ne pregăteam pentru a doua noapte în Viena. Eram obosiţi după o zi de mers prin gradinile uriaşe de la Schonbrunn, prin muzeele cu fluturi şi armuri şi o scurtă privire prin vitrinele de pe Mariahilfer Strasse. După o zi fierbinte de august norii negri ce acopereau cerul prevesteau o furtună. Nu doream altceva decât să mâncam ceva şi să ne întoarcem la pensionul lui frau Margarete. O doamnă de vreo 70 de ani. Drăguţă, amabilă, dar cam rece. Deja savuram în minte un cârnat vienez şi nu atât cârnatul cât murăturile care-l însoţesc. Dar parcă intraseră chioşcurile în pământ. Nu era nici unul în zona unde ne învârteam noi. Vedem micul restaurant a lui Enzo. Nu venisem la Viena pentru mâncare italienească dar n-aveam ce face. Un restaurant micuţ cu doar două încăperi. În prima încăpere era o doamnă mărunţică care trebăluia după o tejghea. Mai erau două mese. La una stăteau doi bărbaţi cu ceva băutură în faţă. Soţul meu a întrebat-o pe femeie dacă putem mânca ceva. Unul din bărbaţii de la masă s-a ridicat şi ne-a poftit în cealaltă încăpere să ocupăm o masă. Ne-am dat seama că-i patronul restaurantului. Vienez din naştere, dar îndrăgostit de mâncarea italienească. Un bărbat solid, chiar gras, spre 70 de ani. Ne-a întrebat ce dorim să mâncam. Spaghete Carbonara, Bolognese, pizza...a început fiecare cu ce-i place mai mult. Enzo ne-a oprit spunând ca el nu face mâncare pentru turiştii tip Nekermann. Atunci Cătălin i-a spus să ne gătească ce crede el şi să aducă de băut tot ce crede el că merge cu ce ne va găti. Omul a fost încântat şi noi n-am regretat alegerea făcută. Am mâncat cele mai bune spaghete cu fructe de mare...aveau un gust extraordinar. Băieţii, la fel, s-au lins pe degete. Între timp începuse ploaia. Cu găleata. Cu tunete şi fulgere. Nu dădea semne că se va opri curând. Ne-a mai adus vin. Ne-a mai povestit câte ceva. Fusese în Kazakhstan, dar şi la New York. Se vedea din tablourile şi fotografiile atârnate pe pereţi că are clienţi fideli. Cred ca cele 2 ore petrecute cu Enzo în cârciuma lui au fost cele mai frumoase ore petrecute în Viena.

Întâlnire pe graniţă

2009-08-27T13:03:00.000+03:00

Am plecat din Kaprun spre granţa cu Ungaria pe la 4 pm. La 10 seara ne-am oprit într-un sătuc austriac la primul hotel ieşit in cale. A doua zi am constatat că ne aflam chiar pe graniţă. Ne pregăteam să urcăm în maşină când vedem că se apropie de noi un bărbat solid însoţit de un băieţel de vreo 7 ani. A vazut maşina cu numar de România şi ne-a întrebat dacă e pe drumul bun spre Gratz. Era. Omul se întorcea din ţară unde-şi petrecuse concediul. Fusese miner şi plecase în Spania în urmă cu 8 ani. Acum se întorcea acasă, în Spania. Lucrează la o fabrică de echipamente IT. E mulţumit. Se descurcă binişor. În ţară i-a rămas doar mama. Pe ea n-a reuşit s-o ia cu el. Fraţii sunt tot in Spania. Şi o mătuşă. Ne întrabă curios ce facem.- Şi noi, în concediu, răspunde soţul meu.- Vai, ştiţi cum e în ţară? spune omul. E jale, frate! O să vedeţi când ajungeţi.Soţul meu păstrază tăcerea o clipă. Suficient ca să-mi dau seama că-i e jenă să-i spună omului că noi n-am plecat din ţară, aşa, ca el.- Noi locuim în ţară, spune până la urmă. Am fost în concediu. În Austria. Ştim cum e în ţară.Omul ne priveşte mirat. Cu milă. Aşa cum te uiţi la un sinucigaş şi nu înţelegi de ce face, ce face.- Aaa...înţeleg!Ne luăm "la revedere" şi ne vedem fiecare de drumul lui. Aşa cum ni l-am ales.

Austria. Kaprun. Lacurile

2009-08-19T09:42:00.004+03:00

Revin cu poveşti din concediu. Pentru început Kaprun - Austria unde am urcat la cele două lacuri de acumulare. Pe pliant scria că-i tur cu autobuzul şi funicularul. De jos, de la baza muntelui, nu mi-am dat seama ce înseamnă asta. Autobuzul urcă pe o şosea în care încape numai el. Atât e de îngustă. E ca şi cum faci Transfăgarăşanul pe un singur fir de şosea, fără parapeţi de protecţie, cu haul cascându-se pe o parte. Se urcă de la 1060 m la 1200 m mai mult prin tunele. Apoi se urcă la 1640m cu funicularul...e o senzaţie copleşitoare. Deja aveam un ghem greu în stomac. Te urci din nou în autobuz. În drum e primul lac, mai micuţ, Stausse Wasserfallboden. Am vazut şi o lăptărie. Staţia terminus e la 2040m. Cam friguţ. Stausse Mooserboden e un lac măricel. Iţi ia 2 ore să-l înconjori la pas. Pe munţii din jur se vede zapadă. Gheaţă, mai bine zis. Murdară. Veche, rămasă de iarna trecută. Am asistat şi la câteva zboruri făcute de un elicopter care urca materiale de construcţie la o cabană aflată la 2802m. Abia se zărea cabana construită pe un colţ semeţ de stancă. Am întâlnit şi o echipă de filmare de la noi. 2 băieţi şi o fată. Nu ştiu pentru ce televiziune lucrează. Reporterul ni s-a părut cunoscut. Am tras cu urechea şi am aflat că-l cheamă Răzvan. La coborâre a fost mai rău ca la urcare. Dar aş face din nou drumul. Merită! Mai multe poze, aici.

Umbre (1)

2009-07-04T07:50:00.003+03:00

Vişinii

2009-06-19T10:57:00.005+03:00

Aseară mă plimbam printre blocuri cu sora mea. Eram la blocul cu pisici. N-am rezistat să nu mai fac nişte poze. Îl văd pe cel mic, Sabin, alergând spre mine...pisicile, bineînţeles, că n-aveau loc să intre pe gaura din fundaţia blocului când l-au vazut.
- Mami, mami, vrei vişine?
- Nu vreau. Unde ai găsit tu vişine?
- Uite la blocul ăla.
Mai jos, pe stradă, în grădina unui bloc, sunt vreo patru vişini curgând de fructe.
- Nu vreau, mami.
- Ştii ce bune sunt? nu se lasă băiatul...Foarte dulci. Adu-mi pungă să-ţi culeg.
Dispare. Îmi iau gândul de la el. Aşteptam să iasă iar puii de pisică. După cîteva clipe aud un glas de femeie:
- Măi copii! Plecaţi de acolo...Nu mai culegeţi vişini.
Îi spun Cristinei:
- Sigur e şi Sabin printre copiii ăia...
Abia termin de spus că-l aud pe Sabin cum o pune la punct pe cucoană. Plin de tupeu, normal!
- Dar noi culegem vişine...Nu culegem crengi.

Pentru moment am o reacţie ca în filmele americane uşurele de genul "nu's eu mama lui". Dar sunt. Şi's mândră că sunt.

Blocul cu pisici

2009-06-06T07:27:00.008+03:00

Cand vreau sa pozez pisici stiu unde le gasesc. Sunt acolo mereu. 2, 3, 5 sau chiar 17 cate am numarat cand am facut pozele. 5 pui. Restul sunt adulte. Cred ca toti locatarii din scara de bloc sunt iubitori de pisici. Altfel nu-mi explic...La atatea pisici, chiar si afara daca stau, mirosul caracteristic se simte...Stai ca la spectacol si te uiti cum se joaca...

Cirese de mai

2009-06-01T23:05:00.005+03:00

Flori de camp

2009-05-29T23:50:00.003+03:00

Rosu de mac (2)

2009-05-28T06:34:00.004+03:00

Rosu de mac (1)

2009-05-26T06:40:00.002+03:00

Rose

2009-05-24T23:47:00.001+03:00

Trandafiri galbeni

2009-05-21T16:04:00.006+03:00

Zgribulita

2009-05-20T23:42:00.001+03:00

La o şuetă

2009-05-19T16:38:00.002+03:00

Pe pervazul balconului...

Mecanicul si cainele lui obez

2009-05-19T09:50:00.000+03:00

Cum sa-ti pastrezi locul de parcare intr-o parcare publica

2009-05-18T06:27:00.005+03:00

Vreo 2 ani locul meu de parcare era unde e roata dreapta spate a Fiatului de mai jos. Imi convenea ca ieseam rapid din parcare. Asta pana in urma cu 5 luni cand am lucrat peste program si veneam acasa dupa ora 19. Posesoarea Fiatului a pus stapanire pe locul meu de parcare. Sotul ei isi parcheaza Logaul alaturi. Nu m-am suparat. N-am platit pentru locul ala ca sa fac scandal. In urma cu o luna am revenit la programul normal. Fiind liber am parcat in vechiul meu loc de parcare. M-am trezit cu tipa la usa care mi-a spus sa-mi iau masina de pe locul ei de parcare. A urmat o intreaga discutie, care s-a terminat in cearta. M-a facut obraznica. I-am trantit usa in nas. A doua zi am parcat masina in acelasi loc. Sosind imediat dupa mine, tipa si-a parcat masina, cumva, in spatele meu blocandu-mi iesirea. Nu numai pe mine. Inca 3 masini parcate. Am sunat la politie pe motiv de parcare neregulamentara. Au venit politistii si s-au certat vreo ora cu tipa si sotul ei. Se adunase lumea ca la circ. Din acea zi, cand sunt plecati la serviciu, tipa isi parcheaza masina ca in poza de mai jos. Pleaca la serviciu cu Loganul sotului. Ziua urmatoare rotesc masinile. Parcheaza Loganul de-a curmezisul si pleaca cu Fiatul. Masinile trebuie rulate, nu? In concluzie, daca vrei sa-ti pastrezi locul de parcare din fata blocului iti cumperi 2 masini.

Flori de mai

2009-05-17T08:31:00.003+03:00

Siluete

2009-05-12T23:09:00.000+03:00

Colina

2009-05-12T23:08:00.002+03:00

Ogoare

2009-05-12T23:06:00.000+03:00

Dans albastru

2009-05-11T22:55:00.001+03:00

Pe cai

2009-05-11T18:14:00.005+03:00

2 ochi albastri

2009-05-10T18:21:00.001+03:00

Floare de rapita

2009-05-10T18:18:00.001+03:00

Cezar la soare

2009-05-10T18:16:00.000+03:00

Rochia de bal

2009-05-07T15:09:00.001+03:00

A inflorit

Plopul

2009-05-07T14:48:00.002+03:00

E la fel de mare ca in copilaria mea. Tot asa si-l aduce aminte si mama. E imens. Langa plop se vede fantana facuta de bunica mea. Fantana era inconjurata de tufe de trandafiri de dulceata si de iasomie. Tufele au disparut acum...Era locul preferat de joaca a nepotilor...Fantana si praful din drumul care trece prin fata portii..

Verde de mai

2009-05-06T14:31:00.006+03:00

Verdele de mai este cel mai viu verde. Din toate lunile anului. E plin de culoare, dacă pot să spun aşa...E plin de sevă. Iar în lumina caldă a apusului capătă nuanţe strălucitoare...

Fuchsia

2009-05-06T10:37:00.003+03:00

Planta asta (fuchsia) o am de doua saptamani si abia astept sa-si deschida capsulele. Azi noapte m-a trezit vantul puternic. Primul gand mi-a fost la florile din balcon. Rufele atarnate pe sarma erau batute puternic de vant. Cea mai amenintata era fuchsia. Ca fiu sigura am dat-o jos de pe pervaz. M-am culcat linistita. Dimineata, am vazut din sufragerie ca toate rufele erau facute funie pe sarma. Si lipsea un pantalon. "cred ca l-a luat vantul" mi-am spus in mintea mea. Am iesit pe balcon. Pantalonul era cazut fleasca pe fuchsia mea. O creanga plina cu boboci era rupta. Daca o lasam pe pervaz poate nu patea nimic. Dar cand e sa se intample se intampla, orice faci...Soarta, ce sa-i faci? cum spune baiatul meu...

Verde din verde

2009-05-05T14:14:00.000+03:00

Balta din padure

2009-05-04T22:58:00.001+03:00

15

2009-05-04T16:33:00.001+03:00

pentru Sebi

Botic

2009-05-03T13:05:00.001+03:00

Zambete din iarba

2009-05-01T22:47:00.004+03:00

Giugiuleala...ca-i primavara

2009-04-30T15:35:00.003+03:00

Narcise triste

2009-04-30T15:21:00.001+03:00

Narcise

2009-04-30T09:30:00.004+03:00

Ciori

2009-04-29T19:18:00.002+03:00

Pietonul

2009-04-28T16:13:00.005+03:00

Încerca să traverseze. Înainta un metru pe zebră apoi, de frica maşinilor, făcea cale întoarsă. Aştepta puţin după care păşea din nou pe zebră. Înainte să intru în clădire m-am întors să vad ce face. Reuşise. Era pe partea cealaltă a străzii. Întreg...

Flori de padure

2009-04-28T15:39:00.000+03:00

Verde crud

2009-04-28T15:36:00.000+03:00

Baschet de cartier (2)

2009-04-28T06:30:00.008+03:00

Baschet de cartier (1)

2009-04-27T21:41:00.004+03:00

Muma lui Ştefan cel Mare

2009-04-27T10:52:00.003+03:00

O avem de învăţat pe de rost. Cred ca i-a plăcut foarte mult poezia că, de două zile, mi-a făcut capul mare...I-a recitat-o până şi Tesei, pisica. Nu cred că a fost prea încântată. Când a învăţat versurile a avut o nedumerire:

Însa doamna soacră lângă ea veghează
Şi cu dulci cuvinte o îmbarbătează.

Mă întreabă:
- Mami, de ce spune că "o îmbărbătează"? De ce nu "o înfemeiază"? Că doar sunt femei...

Plopul

2009-04-27T09:57:00.009+03:00

- Mami?
Un glas plin de lacrimi grele...
- Ce s-a întâmplat, puiule?
- De ce-au tăiat copacul? Era bătrân? Sau bolnav?
- Nici una, nici alta! Doar că a crescut prea mult. Era periculos pe timp de furtună. Se puteau rupe crengi...
- E acolo de când mă ştiu...Când eram mai mic, Florin se căţăra în el...O să-mi lipsească...
Şi mie o să-mi lipsească. Noaptea n-o să mai aud când se înteţeşte vântul şi frunzele lui se răzvrăteau nervoase... Singura bucurie e că n-o să mai fiu năpădită de puful plopului...Da'creşte repede...

Roz

2009-04-26T18:43:00.002+03:00

Umbrele lungi ale inserarii

2009-04-26T16:52:00.006+03:00

Generaţii

2009-04-24T12:43:00.009+03:00

S-a umplut casa mamei de Paşte. Totuşi, eram prea mulţi pentru pisica-mama. O pisică superbă, de culoare crem cu ochi albaştri. De frică n-a mai dat pe acasă. Şi-a lăsat puiul în plata Domnului. Puiul plângea disperat. De foame. Mama mea l-a luat şi l-a pus "în braţe" la pisica-bunică, care are şi ea doi pui mai mari şi neastâmpăraţi, aşa cum le stă bine unor puiuţi de mâţă.
Puii mari au fost surprinşi de noua apariţie.

Au ţopăit in jurul lui, l-au lovit cu labuţele...

L-au rostogolit...

Când s-au convins ca nu prezintă niciun pericol au început să se joace cu el...

Pisica-bunică l-a studiat şi ea...l-a mirosit bine.Probabil că mirosul i s-a părut cunoscut pentru că a adoptat imediat puiul care a luat pe masă pe cinste...

Galati. Faleza Dunarii. Noptea

2009-04-23T16:46:00.004+03:00

Flori de aprilie

2009-04-23T10:25:00.005+03:00

...de par
....de mar

...floarea pastelui

iar mar

...de câmp

ENEL

2009-04-23T08:31:00.003+03:00

După cum se vede la Enel luna aprilie are 31 de zile.

Flori de cires

2009-04-22T22:35:00.002+03:00

Viaţa la ţară (1)

2009-04-22T11:07:00.005+03:00

Săptămâna luminată

2009-04-22T08:17:00.005+03:00

Dunarea la Galati

2009-04-18T22:16:00.001+03:00

Poza e facuta pe digul ce leaga Galatiul de Braila...zona inundabila

Zambet

2009-04-17T06:51:00.002+03:00

Sa aveti un Paste linistit...

De primavara

2009-04-17T06:48:00.000+03:00

Nu stiu ce e...mi-a placut culoarea delicata.

Din nou Iustin Capra

2009-04-16T15:21:00.003+03:00

Aseară, pe TVR2. Printre altele, inventatorul spunea că n-ar fi vrut să se nască în altă parte a lumii. Românii sunt inteligenţi dar prost crescuţi, mai ales cei din sud. Nu suportă Bucureştiul...numai zgomot, manele şi mâncători de seminţe. S-a mutat la ţară să se bucure de natură, cântecul păsărelelor şi de poezie. S-a născut ţăran, se consideră ţăran şi e mândru de asta. Cu toate că nu ştie care-i diferenţa dintre pătlagină şi cireş...dacă n-are rulmenţi, nu-l interesează.