Verde Galben

Ora de pranz

Blonda. De primavara

In gradina de la firma exista un matzisor. Crengile alea pline de bumbi pufosi care, astazi, au explodat in galben. Probabil si parfumul a fost pe masura, altfel nu se explica roiul de albine ce-au tabarat gramada pe bietul pomisor. Scena e completata de 3,4 gura casca care priveau curiosi la viermuiala din copacel. O fatuca blonda exclama:
- Vai, ce de bondari!
- Nu-s bondari, ii spun eu. Is albine.
- Astea-s albine? Asa arata albinele?
Un coleg (mai hatru de felul lui) o priveste un moment, apoi ii spune:
- Da'cum ai vrea sa fie? Blonde? Nu vezi ca astea muncesc? Trantorii nu muncesc, fetito!

Primii fiori?

- Mami, ma duci la scoala? Pleaaaaaaase
- Bine.
A recuperat azi ziua de scoala amanata din cauza de viscol.
Pe la jumatatea drumului imi spune:
- Uite-o pe prietena mea, Diana!
Bineinteles ca n-am vazut-o, atenta fiind sa ocolesc gropile nenumarate din asfalt. Dar am ciulit urechile la "prietena".
- Prietena ta?
Dupa foiala care-o aud in scaunul din dreapta imi dau seama ca s-a fastacit.
- Colega, am zis...
- Am auzit bine ce-ai spus, Sabin...
- Bine! Prietena...
- Nu-mi dau seama care e, mama...Blonda? Bruneta?
- Blonda...Totul a inceput in tabara, sa stii?
Ups!
- In tabara?
- Da...Cand am fost la Castelul Groazei, in camera cu scheleti...Diana m-a luat de mana...
- Ai aparat fata...
- Da, imi spune cu un zambet fericit pe chipul blond
Am ajuns la scoala asa ca n-am putut afla mai multe...

Cod galben

Astept cu nerabdare codul galben pentru invazie de stoluri de randunele si palcuri de ghiocei...

Inceput de februarie

Copilarie in orezarie

Am o prietena care si-a petrecut copilaria la Stancuta, in pamanturile sarate din judetul Braila, inconjurate de apele Buzaului si Siretului. As sta s-o ascult ore-n intregi cum povesteste...are har. Trebuia sa-si ajute parintii la orezarie. De fapt, fiecare copil avea sarcina precisa. Intai munca, apoi lectiile pentru scoala, daca mai avea timp. Povesteste cum statea in apa pana la brau. Cand se retrageau apele si ajungea apa pana la genunchii ei de copil, tatal o trimitea sa prinda peste. Starnea malul cu picioarele ca sa enerveze crapul si sa iasa din ascunzatori, apoi il prinea cu mana. Coama crapului se ridica la suprafata apei si era usor de prins. Sau prindea pestele cu ajutorul cosurilor de nuiele...Cand era apa mai mare pescuia. Cu un bat de stuf de care lega o ata simpla si un bod indoit. Pentru copiii orezariei distractia cea mai mare era umflarea broastelor. Broaste mari, de orezarie. Rupeau bete de tipirig si umflau broastele cu aer, dupa care le dadeau drumul pe apa. Bietele broaste, pline cu aer, cu labele intinse, pluteau ca niste baloane pe suprafata apei...Copii sadici. Dar cine n-a fost sadic, macar o data, in copilarie....