Pe varfuri

E prima data cand fac Transfagarasanul. Sper sa nu fie si ultima. Am ajuns la Capra. In tricou si un pantalon subtirel care se termina deasupra genunchilor, am intepenit brusc cand am coborat din masina. De frig. Am pus repede o geaca pe mine. Nu m-a ajutat prea mult. Simteam vantul taios cum imi taie pulpele. Ma mai taia si altceva. Asta trebuia rezolvata repede....sa ma pot bucura in voie de peisaj. Dar unde sa te duci cand te taie? De unde tufisuri printre pietroaiele alea? Nici in spatele tarabelor cu sunci, carnati, cascaval afumat, porumb copt/fiert, mici si banane nu te puteai ascunde. Salvarea a venit cand am vazut toaletele ecologice. Asa am crezut. Pana m-am apropiat si am vazut ca au lacat. Ca sa nu mai spun de taxa afisata: 2 lei. Mai bine te tii pana ajungi in vale. Putin mai sus am vazut cabana inca in constructie.

Trebuie sa aiba restaurant. Il gasesc. Intru. Cateva mese sunt ocupate cu turisti flamanzi. Caut usa pe care scrie "toaleta". N-o vad. Intreb un chelner. Pai, mergeti afara la cabinele ecologice (alea cu lant pe ele)...vedeti ca au constructorii cheia....Off! Simteam ca mor. Ies din restaurant. In vale se vedea lacul Capra. Pe maluri erau o gramada de turisti care cascau gura la apa. Las' ca au treaba...nu se uita ei la mine, mi-am spus cu speranta. Caut un colt mai ferit al cladirii. Ei! Alta viata...

Altfel vad lumea acum. Chiar si sunca mi s-a parut ca arata bine. Asa ca am cumparat o bucata. A fost nesperat de buna. Nu se compara cu ce gasesti in magazinele alimentare. Pentru mine toate afumaturile au acelasi gust, fie ca-i keizer, sunca ardeleneasca sau muschi tiganesc. Banane n-am luat. Cat pe ce sa cumpar un binoclu. Da' la ce-mi folosea?

Poate sa vad Ardealul ce se zarea in zare...