Ora 20.45. Mergeam incet. Nici n-aveam cum pe soseaua plina de gropi din 3 in 3 metri. Si pe o distanta de 13 km. Ascultam Paul Van Dick. Peste acordurile cantecului (genial) aud un plescait ritmic. Aveam pana pe stanga spate. Sa mor. Nu mi-a mai trebuit nicio melodie. N-am schimbat in viata mea o roata. Pun avaria. Trebuie sa ma descurc. Teoretic stiam ce am de facut. Problema era ca noaptea venea cu repeziciune. Drumul era cam pustiu...din cauza gropilor. Dau jos rezerva. In portbagaj gasesc o pungulita cu vreo 15 plumbi pentru pescuit. La o adica puteam folosi pungulita drept arma. Mai stii? Costumatia nu ma ajuta deloc. Roata de rezerva era grea, eu pe tocuri iar poalele rochiei fluturau batute de vantecelul de seara. In shimb decolteul adanc al rochiei m-a ajutat in alta directie. Ma pregateam sa dau jos roata cand opreste o masina. Va jut cu ceva doamna? Tipul de la volan nici nu se uita in ochii mei. Avea ochii lipiti de decolteul meu. Se poate sa refuz? Sigur ca am. In 15 minute aveam roata noua. Am avut timp si de poze....
