Un glas plin de lacrimi grele...
- Ce s-a întâmplat, puiule?
- De ce-au tăiat copacul? Era bătrân? Sau bolnav?
- Nici una, nici alta! Doar că a crescut prea mult. Era periculos pe timp de furtună. Se puteau rupe crengi...
- E acolo de când mă ştiu...Când eram mai mic, Florin se căţăra în el...O să-mi lipsească...
Şi mie o să-mi lipsească. Noaptea n-o să mai aud când se înteţeşte vântul şi frunzele lui se răzvrăteau nervoase... Singura bucurie e că n-o să mai fiu năpădită de puful plopului...Da'creşte repede...
