Vişinii

Aseară mă plimbam printre blocuri cu sora mea. Eram la blocul cu pisici. N-am rezistat să nu mai fac nişte poze. Îl văd pe cel mic, Sabin, alergând spre mine...pisicile, bineînţeles, că n-aveau loc să intre pe gaura din fundaţia blocului când l-au vazut.
- Mami, mami, vrei vişine?
- Nu vreau. Unde ai găsit tu vişine?
- Uite la blocul ăla.
Mai jos, pe stradă, în grădina unui bloc, sunt vreo patru vişini curgând de fructe.
- Nu vreau, mami.
- Ştii ce bune sunt? nu se lasă băiatul...Foarte dulci. Adu-mi pungă să-ţi culeg.
Dispare. Îmi iau gândul de la el. Aşteptam să iasă iar puii de pisică. După cîteva clipe aud un glas de femeie:
- Măi copii! Plecaţi de acolo...Nu mai culegeţi vişini.
Îi spun Cristinei:
- Sigur e şi Sabin printre copiii ăia...
Abia termin de spus că-l aud pe Sabin cum o pune la punct pe cucoană. Plin de tupeu, normal!
- Dar noi culegem vişine...Nu culegem crengi.

Pentru moment am o reacţie ca în filmele americane uşurele de genul "nu's eu mama lui". Dar sunt. Şi's mândră că sunt.