Vişinii

Aseară mă plimbam printre blocuri cu sora mea. Eram la blocul cu pisici. N-am rezistat să nu mai fac nişte poze. Îl văd pe cel mic, Sabin, alergând spre mine...pisicile, bineînţeles, că n-aveau loc să intre pe gaura din fundaţia blocului când l-au vazut.
- Mami, mami, vrei vişine?
- Nu vreau. Unde ai găsit tu vişine?
- Uite la blocul ăla.
Mai jos, pe stradă, în grădina unui bloc, sunt vreo patru vişini curgând de fructe.
- Nu vreau, mami.
- Ştii ce bune sunt? nu se lasă băiatul...Foarte dulci. Adu-mi pungă să-ţi culeg.
Dispare. Îmi iau gândul de la el. Aşteptam să iasă iar puii de pisică. După cîteva clipe aud un glas de femeie:
- Măi copii! Plecaţi de acolo...Nu mai culegeţi vişini.
Îi spun Cristinei:
- Sigur e şi Sabin printre copiii ăia...
Abia termin de spus că-l aud pe Sabin cum o pune la punct pe cucoană. Plin de tupeu, normal!
- Dar noi culegem vişine...Nu culegem crengi.

Pentru moment am o reacţie ca în filmele americane uşurele de genul "nu's eu mama lui". Dar sunt. Şi's mândră că sunt.

Blocul cu pisici

Cand vreau sa pozez pisici stiu unde le gasesc. Sunt acolo mereu. 2, 3, 5 sau chiar 17 cate am numarat cand am facut pozele. 5 pui. Restul sunt adulte. Cred ca toti locatarii din scara de bloc sunt iubitori de pisici. Altfel nu-mi explic...La atatea pisici, chiar si afara daca stau, mirosul caracteristic se simte...Stai ca la spectacol si te uiti cum se joaca...

Cirese de mai