vineri, 28 noiembrie 2008

Scrisoare ratata catre Mos Craciun

- Nu-i scrii Mosului?
- Nu!
- De ce? Toti copiii fac asta...Ii spui ce-ai mai facut, ce cadou vrei sa-ti aduca....
- Nu sunt copil.
- Cum nu esti copil? Da' ce esti?
- Aproape adolescent.
- Mai ai mult pana sa ajungi adolescent. Asa ca...
- Bine, atunci sunt coadolescent. Iar coadolescentii nu-i scriu lu'Mos Craciun.

No comment!

Din nou despre parcare

Masina mea e cea rosie (nu se vede in poza ca-i rosie) parcata intre cele doua albe...bine ca n-am avut nici-o urgenta!

miercuri, 26 noiembrie 2008

La coada

Nu suport sa stau la cozi. In seara asta am pierdut vreo 45 de minute la coada. Enorm. Cate nu faceam in timpul asta. Din 4 case de marcat mergea doar una. Carucioare cu varf (vreo 3 am vazut) de zici ca-i Craciunul peste 3 zile. Noroc cu pustii din fotografie care au facut sa treaca timpul mai repede. Au povestit, au ras, ba chiar au si dansat.
Din discutia lor mi-am dat seama ca sunt colegi la dans sportiv. Am aflat cum trebuie sa -ti unduiesti soldurile ca sa-ti iasa perfect pasul la salsa. Au facut si cativa pasi spre exemplificare. Baiatul. Fetita superba era mai rusinoasa. Baiatul nu reusea sa pronunte corect "antrenament". Nici dupa ce i-a explicat frumoasa domnisoara cum se pronunta. Drept multumire, baiatul i-a cantat un cantec.
Ajunsa acasa m-am apucat sa fac salata de cartofi si capere a vestitului bucatar Jamie Oliver, vazuta duminica la tv. Sunt convinsa ca n-a iesit ca a lui. In primul rand, el a scos cartofii din pamant, nu i-a cumparat de la market, ca mine. Apoi, eu n-o sa fiu niciodata un bucatar bun, pentru ca nu-mi bag mainile in castron sa amestec cartofii fierti cu sosul de ulei, capere si lamaie, asa cum face Jamie. D'aia el e bucatar bun. Iar caperele...dupa ce ca am dat o caruta de bani pe borcan, nu-s bune de nimic. Pe borcan, in loc de capere, simplu, trebuia sa scrie CAPERE CU MUUULTA SARE ... Daca pui 4,5 capere la o oala cu ciorba nu mai trebuie sa pui si sare...Sa nu cumparati capere de la firma asta... De fapt, n-o sa mai cumpar niciodata capere.

Dimineata cu soare rosu


luni, 24 noiembrie 2008

Campanie electorala - PSD

Pauza de masa am petrecut-o la o adunare PSD. Cam cu forta. Patronul e sustinator PSD. M-am dus mai mult sa fac poze. Nu prea aveau chef de vorba. Cam zgribuliti. N-am inteles mare lucru. Doar ca ar fi bine sa ne gandim la faptul ca avem primar PSD-ist si n-ar fi rau sa fie bine sustinut acolo, sus. Nu ne-au dat nimic la final. Nici-un pix, macar! Doamne, ce zgarciti! Mi-ar fi stat bine cu o sapca rosie cu snur...






duminică, 23 noiembrie 2008

Pipa

Nu fumez. Nu-mi place mirosul de tigara. In shimb, mirosul tutunului de pipa da...poate ca-l asociez cu adierea parfumurilor barbatesti cu aroma de tabac...






sâmbătă, 22 noiembrie 2008

Despre altfel de iarna

Se spune ca in spatele fiecarei femei frumoase se afla intotdeauna un barbat satul sa i-o traga. Cand afli asta pe pielea ta vine iarna in suflet...cea mai grea iarna...

vineri, 21 noiembrie 2008

Luni a fost PHOENIX

Luni la pranz m-am dus la chioscul de ziare in speranta ca mai gasesc CD-ul cu Phoenix al Jurnalului National. In fata mea era o femeie. Cumpara reviste. Multe reviste. Cu retete de bucatarie, casa si gradina, despre femei, etc. Ori era casnica si n-avea cu ce-si pierde vremea ori avea un serviciu cu muuult timp liber. Si-a ales vreo 7 reviste. Deja ma plictisisem de atata asteptat. Da'revista despre Nostradamus n-aveti? A fost, i se raspunde. Si doar i-am spus colegei dvs. sa-mi opreasca revista...va rog eu sa-mi opriti revista cand apare, o roaga pe vanzatoare. Intreaba cat o costa revistele. 27 de lei? Vai de mine, o gramada de bani! comenteaza femeia. In timp ce se scotocea dupa bani, cer Jurnalul. Amabila, vanzatoarea o intreaba pe femeie daca nu vrea si ea CD-ul cu Phonix. Costa doar 5 lei. Femeia se uita lung la CD. Nu-i vreau pe zapacitii astia...nu-mi plac!. Atunci, poate vreti Odeon...cu muzica veche. E 6 lei, insista vanzatoarea. Da, pe asta il vreau...femeia mai scoate 6 lei din portofel.

Habar n-am cine-i Odeon asta...

No comment


joi, 20 noiembrie 2008

Generatia de maine - vai de capul ei

Una din colege are o fetita in clasa a IV. Interesante temele. Diferite de pe vremea cand eram in clasa a IV-a. Da'diferite cu totul. De ex, la capitolul despre ciclul vietii autorii manualului ii invata pe copii despre vietuitoare. Foarte frumos.
Dar cum pot scrie asta:

"prin crestere se maresc dimensiunile corpului, iar dezvoltarea inseamna aparitia de noi organe"
E firesc ca fetita (care a invatat ca face parte dintre vietuitoare) s-o intrebe pe maica-sa daca o sa-i mai apara alt organ pana devine adult. Sa nu ne mire atunci ca avem astfel de rezultate.

marți, 18 noiembrie 2008

Metoda sigura de a arunca banii pe fereastra

De doua zile urmaresc 2 alpinisti care fac izolatia exterioara la blocul din fata apartamentului meu. E o moda noua, asta cu izolatiile si bani frumosi obtinuti de firmele care executa treaba asta. Ca omul vrea sa mai castige cateva grade in casa, e laudabil. Ca oamenii care sunt platiti pentru asta o fac de mantuiala, nu mai e. Dar nu-i treaba mea. Bravo lor ca le merge. Nu-i inteleg pe locatari. Ei nu vad cum lucreaza astia? Chiar nici unul? Nu-s de meserie, dar daca vrei sa stii pe ce dai banii te poti informa...sa vezi cum se face corect o izolatie. Sa nu te fraiereasca "mesterii". Sunt cateva etape care trebuie respectate. Dupa cum se vede in poza stratul de adeziv nu e pus uniform pe suprafata peretelui...doar pe colturi si pe mijloc. Cat adeziv ii trebuie placii sa se lipeasca cat de cat? Placile de polistiren n-au fost montate "tesut" asa cum ar trebui pentru evitarea aparitiei fisurilor. Nu i-am vazut fixand placile cu dibluri... o mica omisiune. Ce se poate intampla?

In poza de mai jos au inaintat nitel. Dar, din nou greseli. N-au montat plasa de fibra de sticla. Sant sigura ca azi o sa vad blocul cu tencuiala proaspata.

luni, 17 noiembrie 2008

Jimi Hendrix

L-am gasit intr-un sertar cand am facut curat. Impachetat bine. Ca o comoara. Asa si e. E acolo de multa vreme. Din vremurile cand majoritatea oamenilor avea pik-up (sau pikap...nu stiu cum se scrie). Eu am doar discul asta. De ce-l mai pastrez? N-am la ce sa-l ascult. Discul nu are nici-o zgaraietura. Semn ca n-a fost ascultat niciodata. Cred ca mama mai are radioul vechi cu lampi si pik-up. Traviata. Castigat de tata la loz in plic. Dar nu cred ca mai functioneaza. E doar o pisa de mobilier cu mileu deasupra. O sa-l pun pe Jimi Hendrix la loc in sertar.



vineri, 14 noiembrie 2008

Ca asa-i la noi


Poza asta e facuta in urma cu o ora in urma discutiei cu o prietena care se pregatea sa coboare din casa, cu o lopata, sa dea pamantul la o parte de pe locul ei de parcare. Asteapta de 4 zile sa dispara mormanul de pamant. A fost pus acolo de muncitorii care au reparat o teava sparta. S-au apucat de munca la o zi dupa ce s-a dat drumul la caldura in cartier. Motiv pentru care blocurile afectate de defectiune n-au avut caldura 10 zile, atat cat a durat reparatia. Muncitorii au facut reparatia din moment ce blocurile au acuma caldura. Au plecat. N-au acoperit santul cu pamant, au lasat bucati de teava, asfaltul spart a fost pus la locul lui sa nu cada careva in groapa...in concluzie au facut treaba de mantuiala...ca la noi.

Traiul in colectivitate

In 1992 in parcarea din fata blocului erau 3 masini...Dacii. Locul amenajat pentru parcare deserveste 4 blocuri cu un total de 9 scari. In anul 2008, la mine pe scara, 4 din cele 16 familii au cate 2 masini. Rezulta 20 de masini care trebuie parcate. Numai de la scara mea. La celelalte e cam la fel. O familie de la scara alaturata are chiar 3 bucati. Exista si un Mercedes fatos si luuuuuug. Pe locul lui de parcare ar incapea doua Matizuri. Din pacate nu prea sunt din astea...Doua, atatea sunt, daca ma gandesc bine. Daca se intampla sa intarzii prin oras si ajung acasa dupa 7 seara imi gasesc locul ocupat. Uneori nici nu mai am unde parca. Ma rotesc prin parcare ca o musca fara cap. E simpatic vecinul de la 1, proaspat mutat in bloc si posesor a 2 masini (o limuzina si o carosata de marfa) care considera ca-i normal sa-si parcheze masinile sub geamurile apartamentului. Toti de pe scara am vrea asta dar in locul ala nu incap decat 4, hai 5 masini la limita. Logic, in locul asta isi parcheaza masinile cei mai vechi de pe scara. E un fel de lege nescrisa a locului. Respectata de toti. Vecinul asta lasa tot felul de mesaje specifice: stergatoare ridicate sau blocheza masinile parcandu-si masina in spatele lor. O sa-i treaca pana la urma...

joi, 13 noiembrie 2008

Primul tango

Tangoul este un gand trist care se poate dansa
(Enrique Santos Discepolo)


miercuri, 12 noiembrie 2008

D'ale Bucurestilor

Cum poti sa fi atat de tampit sa iei un palmier la subrat si sa fugi cu el? Sa crezi ca nu te vede nimeni? Tipul e absolut fantastic...



Citite

Azi, despre legea entropiei.

"Globalizarea si pacea incalca o lege a naturii cel putin: legea entropiei" (anonim)

“Un alt mod de a exprima cea de-a doua lege a termodinamicii este : universul devine din ce in ce mai dezordonat. Vazuta sub acest unghi, noi putem vedea cea de-a doua lege pretutindeni in jurul nostru. Pentru a face ordine in camera noastra trebuie sa depunem eforturi deosebite, insa daca o lasam in voia sortii, foarte curand si foarte usor ea va deveni o mare dezordine. Chiar daca nu intram in ea, praful se aduna. Cat de dificil este sa ne mentinem casele, masinile si propriile corpuri intr-o ordine perfecta ! Cat de usor este sa le lasam sa se deterioreze! Intr-adevar, nu avem nimic de facut pentru ca totul sa se strice, sa se naruiasca, sa se sparga si sa se uzeze in sine insusi- iata ce este a doua lege” (Isaac Asimov)