marți, 30 septembrie 2008

De toamna

- Zaua buna! Da' shi fashiti aishi, bre?
- Adunam prune, sa faca fata niste gem, ii raspunde tata.
- Bune, bune, shi de rachiu...
- Mergem shi la tine sa culegem?
- Perje? Da'cum sa nu? Va dau perjii goi! Ii tai cu totul shi ii punetzi in mashina. Daca a trecut valul cu rautate pe la mine (mi-am dat seama ca omul vorbea de grindina) n-a mai ramas nimic...



vineri, 26 septembrie 2008

Drepturile consumatorului

Eram in DOMO. Vanzatoarea imi completa factura. Seful magazinului era langa mine. O cucoana intreaba daca au epilatoare Philips cu atenuator de durere. Avem, i se raspunde. Femeia spune ca vrea sa-l cumpere.
- Dar imi faceti si proba, nu? intreaba...dau o caruta de bani si trebuie sa stiu ce ce ii dau...
- Bineinteles, doamna...
Vanzatorul se duce cu pachetul la standul de probe. Desface cutia...echipeaza epilatorul si-l baga in priza.
- Vedeti ca functioneaza...treapta 1...uitati si treapta 2...
- Vad, spune cucoana. Da-ti putin sa incerc si eu...
Ia epilatorul si fara sa spuna un cuvant se apleaca si , absolut fara nicio jena, incepe sa-si epileze parul de pe picioare.
Mi s-a facut rau. N-am crezut ca poate fi asa de nesimtita. Vanzatorul inlemnise. Seful magazinului o privea pe cucoana cum se epileaza nevenindu-i sa creada ce vede:
- Ce face femeia asta? Daca nu cumpara aparatul, ce fac eu cu el?...Omul vorbea singur, nu se mai controla...
Noroc ca femeia a fost multumita de performantele aparatului si l-a cumparat.
Drepturi, drepturi, dar pana unde?

joi, 25 septembrie 2008

Dr. Pusca


Cand ne-am intors de ma mare am oprit si la vinaria dr. Pusca, undeva in jud. Constanta, la Faclia. Am cumparat vin. Varsat. Rosu si alb. Mi-a placut mai mult cel rosu. Corpolent, cum ii spune dr. Pusca in carticica "Consumul vinurilor" - ghid practic. Vinurile imbuteliate merg pana la 480 lei sticla de trei sferturi.
Sa revin la ghid. Incepe cu vinurile linistite. Pct. 1 "Scoaterea dopului". Trebuie sa stiti ca operatia asta se face cu mult calm, fara a se agita sticla. Urmatorul punct este "Pregatirea paharelor". Sfaturile doctorului se intind pe 6 pagini. De la pag. 7 la 9, care-i ultima pagina a ghidului, este CV-ul domnului doctor...impresionant, trebuie sa recunosc. Are un magazin si in Bucuresti, in cartierul Militari.

miercuri, 24 septembrie 2008

Plaja de la Eforie Nord

La punctele 2 - 5 n-am ce sa comentez, dar la 1? Ce's de la politie sa urmaresc vanzatorii ambulanti pe plaja si sa-i alung? Mai ales ca spiritul meu civic era subjugat de gogosile delicioase...abia asteptam sa-mi cumpar una. Cu toate ca nu ar fi fost rau (pentru burtica si fese) sa urc zecile de trepte pana la magazinele de sus...

luni, 22 septembrie 2008

Piki si Mitza

Au acelasi stapan. Piki e o catea batrana si mare amatoare de bere. Stapanul isi imparte berea de seara cu ea.
Mitzi e o pisica grasa si rasfatata. E prietena buna a lui Piki.

E si foarte frumoasa.

Trei fiinte care si-au gasit linistea impreuna.


duminică, 21 septembrie 2008

Avans zero


Zilele Bucurestiului

S-a nimerit sa fiu ieri in Bucuresti. Am prins cateva imagini. Luate din fuga masinii, cele mai multe n-au iesit...Am zarit calestile...pozele n-au iesit...



N-am inteles de ce focurile de artificii au fost sambata seara si nu duminica...de obicei asta incheie astfel de manifestari...

vineri, 19 septembrie 2008

Amintiri fierbinti

Pe frigul asta merg niste poze de la mare...erau vreo 32 de grade.





miercuri, 17 septembrie 2008

Pe varfuri

E prima data cand fac Transfagarasanul. Sper sa nu fie si ultima. Am ajuns la Capra. In tricou si un pantalon subtirel care se termina deasupra genunchilor, am intepenit brusc cand am coborat din masina. De frig. Am pus repede o geaca pe mine. Nu m-a ajutat prea mult. Simteam vantul taios cum imi taie pulpele. Ma mai taia si altceva. Asta trebuia rezolvata repede....sa ma pot bucura in voie de peisaj. Dar unde sa te duci cand te taie? De unde tufisuri printre pietroaiele alea? Nici in spatele tarabelor cu sunci, carnati, cascaval afumat, porumb copt/fiert, mici si banane nu te puteai ascunde. Salvarea a venit cand am vazut toaletele ecologice. Asa am crezut. Pana m-am apropiat si am vazut ca au lacat. Ca sa nu mai spun de taxa afisata: 2 lei. Mai bine te tii pana ajungi in vale. Putin mai sus am vazut cabana inca in constructie.

Trebuie sa aiba restaurant. Il gasesc. Intru. Cateva mese sunt ocupate cu turisti flamanzi. Caut usa pe care scrie "toaleta". N-o vad. Intreb un chelner. Pai, mergeti afara la cabinele ecologice (alea cu lant pe ele)...vedeti ca au constructorii cheia....Off! Simteam ca mor. Ies din restaurant. In vale se vedea lacul Capra. Pe maluri erau o gramada de turisti care cascau gura la apa. Las' ca au treaba...nu se uita ei la mine, mi-am spus cu speranta. Caut un colt mai ferit al cladirii. Ei! Alta viata...

Altfel vad lumea acum. Chiar si sunca mi s-a parut ca arata bine. Asa ca am cumparat o bucata. A fost nesperat de buna. Nu se compara cu ce gasesti in magazinele alimentare. Pentru mine toate afumaturile au acelasi gust, fie ca-i keizer, sunca ardeleneasca sau muschi tiganesc. Banane n-am luat. Cat pe ce sa cumpar un binoclu. Da' la ce-mi folosea?

Poate sa vad Ardealul ce se zarea in zare...

marți, 16 septembrie 2008

Liliecii

Sambata dimineata o vad pe Tesa topaind de zor pe hol. O fi intrat un fluture si incearca sa-l prinda, imi spun. O las sa zburde, ca n-avea ce darama pe hol. Dar ii aud maraitul special, semn ca are ceva sa-mi spuna. Ma uit mai atenta si vad ca se juca cu un...soarece. Am intepenit. Doamne, unde l-a gasit? Speriata, il vad pe soricel (micut de tot) ca misca. Apoi, intre doua tumbe pe care le face obligat de gherele Tesei, vad ca-i apar si aripi. Alta acum! Liliac la mine in casa. Orunc o carpa peste animal sa nu miste (cata frica!) si-l arunc peste balcon, convinsa ca Tesa l-a omarat. Dar, nu! Si-a intins aripile si a zburat. Am rasuflat usurata. Ca nu era soarece. Buuun. Aseara, o vad iar pe Tesa ca alearga un liliac prin bucatarie. Asta chiar zbura. Instinctiv m-am indoit de mijloc si mi-am acoperit capul cu mainile. Asa am auzit ca daca -ti intra un liliac in par, nu scapi de el decat la frizer. Nu stiu daca -i adevarat dar nu sunt curioasa sa vad daca-i asa. Reusesc sa-mi inving frica, sa alung pisica si sa scap de liliac tot cu ajutorul carpei. Pe unde a intrat, totusi? Mai trece o jumatate de ora si o vad iar pe Tesa cu un liliac in gura. Cum il baga in bucatarie. Abia acum mi-am dat seama ca Tesa prindea liliecii pe balcon si mi-i baga in bucatarie. Sa se laude...ca orice pisica in fata stapanului ei. Ca ce buna e ea...
E clar. N-o mai omor. Dar...nu vrea nimeni o pisica care prinde lilieci non-stop?

vineri, 12 septembrie 2008

Hotelul Medieval

Cel care incearca (si reuseste, zic eu, cu foaaaarte multi bani) sa restaureze Alba Carolina este Daniel Sabau, un pasionat de restaurare. Vrea sa faca in cetate (o parte din camerele cetatii) un hotel de lux. Se pare ca o sa reuseasca. Mai jos este sala de odihna unde te poti relaxa la un biliard.
Asta este sala de mese (deja functionala) a restaurantului hotelului
Turistul roman nu se poate abtine sa nu puna mana pe exponate (cu toata familia lui).

Sala armelor

Tunelul de acces pazit de un cavaler

Sala de mese (muzeu)

Va fi o cetate superba cand va fi gata...pe la anu' din cate am inteles.

Alba Carolina

Mi-a placut enorm cetatea Alba Carolina. Mai multe aflati aici. In prima poza se vede platforma de artilerie. Imi pare rau ca nu era sambata sa vad parada data de Garda Traseului celor Trei Fortificatii. Defilarea are loc in fiecare sambata la ora 11. Prezenta primarului orasului este obligatorie.
Aici se vad ramasitele castrului roman

Soldatul de serviciu a stat la pozat

Acelasi soldat surprins la umbra...era ora 2 si o caldura ingrozitoare...


Acelasi soldat tanand companiei femeii de serviciu

Urmeaza interiorul cetatii.

Deasupra capului

Rasinari. Dimineata. Eram la buda pentru ultimul pipi inainte de a pleca, mai departe, la drum. Mi-am aruncat primirea pe micuta fereastra din stanga mea. Am vazut asta. O mare de acoperisuri. Nici din cer nu vezi ce fac oamenii astia in spatele portilor.