luni, 23 noiembrie 2009

Modelul meu de moralitate: Manu

Sambata am cunoscut o fetita minunata. Este asa cum mi-as fi dorit sa fie fetita pe care n-o s-o am niciodata. C'asa a fost sa fie.
Alinuta are 4 ani si 8 luni. Parintii ei sunt despartiti. Mama a plecat dupa capsuni cu alt barbat. Ea si fratele ei, putin mai maricel, au ramas cu tatal lor. Un om amarat care abia poate avea grija de el dar sa mai aiba grija si de doi copii...Nu au casa. A gasit o camera la un camin undeva in Constanta. Alinuta a ajuns in Cernavoda la nasa ei, mama a 4 fetite superbe (unii primesc de la Dumnezeu prea multe iar altii deloc). Manu locuieste pe aceeasi scara cu cele 4 fetite. S-a hotarat s-o ia pe Alinuta. Ziua in care s-a hotarat sa faca asta (fara sa-si intrebe sotul si cei doi baieti...plecati la casele lor, e drept!), a schimbat viata Alinei. Din aprilie pana acum fetita a crescut o palma. Si-a schimbat comportamentul (fa, ma pis pe mine, n-auzi? ...a invatat sa foloseasca corect tacamurile, nu mai face nopatea in pat...Manu povesteste ca se iintorcea de la gradinita ca porcul de murdara pe bluzite). Inca mai are cosmaruri noaptea: "repede, repede astupa gaura, ca vine iar soarecele peste mine"...
A devenit bibeloul casei. Vorbeste mult, ca toti varsatorii. Povesteste Manu " vai, cata tleaba am facut azi...am spalat toata glesia din casa si tot am stes tot plaful"
Ii invarte pe toti pe degete. Mai putin pe Manu. Bineinteles ca pe Manu o iubeste cel mai mult.
Manu nu stie cat va ramane fetita la ea. Deja se gandeste cu groaza ca vor veni sa i-o ia. Ca Alina se va intoarce la cosmarul ei cu gauri de soareci.
Un dialog (de sambata) intre Alina si Manu, la care am fost de fata.
- Uite, Manu ce pot eu sa fac.
Avea in manute un balon spart si incerca sa faca un balonas in gurita.
- Alina, cine a spart balonul? o intreaba Manu
- Nu eu! Asa l-am gasit.
- Alina, sa nu minti.
- Nu mint.
- Uita-te in ochii mei, spune Manu.
Alina face ochii mai mari, se apropie capul de Manu cam la o palma distanta si spiveste direct in ochii femeii.
- Mint? intrteaba Alina
- Bine, te cred! spune Manu.
Chestiunea asta fiind lamurita ii arata fetitei cum sa faca balonase.

marți, 17 noiembrie 2009

Politica nebunilor

E nebunul cartierului. E inofensiv. Bine imbracat. Bine ingrijit. Daca te intalnesti cu el pe strada nici n-ai zice ca-i dus. Se plimba mai ales prin parcare. Vorbeste incontinuu. Cu glas tare, puternic, cuvinte alese. Vorbeste cu un interlocutor imaginar. Uneori e un caine. Sau isi alege una din masinile parcate si incepe sa-i faca teorie. Pare un actor ce repeta un rol si n-a gasit alt loc pentru asta decat strada...
In seara asta am trecut pe langa el. Gesticula si privea insistent pe cineva numai de el vazut.
-... ti-am spus! La summit-ul ala a gresit...Cum a putut? Cu atatia presedinti...cel american
N-am mai auzit ce spunea. La intoarcere l-am gasit in acelasi loc.
- ...a fost frauda. F R A U D A. Asculta ce-ti spun. In turul II avea sanse mari, dar a fost furat...pe fata!

Jena

Asta am simtit azi la market. Lume destul de multa cu toate ca-i duminica si se apropia ora pranzului. Eram la raionul de congelate cand o aud pe vanzatoare de la mezeluri:-- Auzi, domnu? Da-ti gluga jos de pe cap.Ma uit surprinsa si vad un barbat tanar imbracat cu un hanorac imblanit cum poarta si baietii mei. Mai negricios la fata si cu vreo 3 lanturi groase, de argint, la gat. Era insotit de o femeie. Si ea avea un hanorac la fel. Barbatul, ascultator, isi da gluga jos. Dar intreaba totusi de ce.- Asta-i regulamentul magazinului, ii zice vanzatoarea.Barbatul nu zice nimic si se pierde in multime.

Nu stiu daca asa o fi. Sau o fi zis asa ca l-a vazut ca-i tigan. Sa fi fost in locul omului as fi cerut sa vad regulamentul. N-am vazut nicio hartie atarnata pe pereti, la intrare, care sa semene a regulament. Sa-mi spuna cum trebuie sa stea hainele pe mine cand intru in magazin.