S-a umplut casa mamei de Paşte. Totuşi, eram prea mulţi pentru pisica-mama. O pisică superbă, de culoare crem cu ochi albaştri. De frică n-a mai dat pe acasă. Şi-a lăsat puiul în plata Domnului. Puiul plângea disperat. De foame. Mama mea l-a luat şi l-a pus "în braţe" la pisica-bunică, care are şi ea doi pui mai mari şi neastâmpăraţi, aşa cum le stă bine unor puiuţi de mâţă.
Puii mari au fost surprinşi de noua apariţie.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu