vineri, 24 aprilie 2009

Generaţii

S-a umplut casa mamei de Paşte. Totuşi, eram prea mulţi pentru pisica-mama. O pisică superbă, de culoare crem cu ochi albaştri. De frică n-a mai dat pe acasă. Şi-a lăsat puiul în plata Domnului. Puiul plângea disperat. De foame. Mama mea l-a luat şi l-a pus "în braţe" la pisica-bunică, care are şi ea doi pui mai mari şi neastâmpăraţi, aşa cum le stă bine unor puiuţi de mâţă.
Puii mari au fost surprinşi de noua apariţie.
Au ţopăit in jurul lui, l-au lovit cu labuţele...
L-au rostogolit...
Când s-au convins ca nu prezintă niciun pericol au început să se joace cu el...
Pisica-bunică l-a studiat şi ea...l-a mirosit bine.Probabil că mirosul i s-a părut cunoscut pentru că a adoptat imediat puiul care a luat pe masă pe cinste...

Niciun comentariu: