Valea Castelelor. Austria

Ziua cu nr. 6 din concediu. După micul dejun luat la pension, la ora 9 am părasit Viena. Cele 2 zile petrecute pe străzile Vienei nu m-au făcut să-mi doresc să mă intorc prea curând. Asa cum s-a întamplat cu Praga şi Bratislava. Poate că n-am fost pe unde trebuie. Următoarea destinaţie, la sugestia lui Enzo, austriacul care găteşte dumnezeeşte mâncare italienească: Salzburg. Nori grei acopereau cerul Vienei. Am ieşit la autostrada spre Praga. Am luat-o apoi pe Valea Castelelor. Nu prea eram încântată de traseul ales de Cătălin. Mi se părea pierdere de vreme să ocolim atâta drum. S-a supărat puţin pe mine. Băieţii erau la fel de botoşi. Se săturaseră de mers pe jos. În speranţa că o să-i mai trezesc din amorţeală mi-a venit o idee când am văzut un castel cocoţat pe un munte: are 1 euro de la mine care vede primul un castel. S-au trezit imediat. Din clipa aia a început un concurs care a ţinut până am intrat pe A2-ul nostru. O casă mai răsărită sau o turlă de biserică mai semeaţă era un castel. Îi sunt datoare lui Sabin cu 14 euro, Sebastian trebuie să primeasca vreo 8, Cătălin are şi el de primit 4 euro. Mie trebuie să-mi sau numai 3. Ce să spun? Că drumul făcut cu maşina pe Valea Castelor, pe malul Dunării a fost superb? Cel mai frumos traseu din tot concediul? E păcat să te afli în Austria şi să nu-l faci. Valea Dunării merită un concediu întreg. Nu câteva ore. Să vizitezi o parte din castele şi mănăstiri. Chiar şi ploaia care a început să cadă la un moment dat a fost plăcută. Satele micuţe şi cochete sunt încântătoare. Multe livezi şi vii, de un verde crud, aşa cum vezi la noi doar în luna mai ...