Cosmar

Paste ploios. Noroi. Mult noroi. Am inotat in noroi. Mai aveam putin pana acasa. Mami, mi-e rau...vars! Sange. Cheaguri de sange cat palma. Fata palida. Frica. Panica. Spitalul de copii Galati. Urgenta. Monitoare. Seringi. Endoscopie. Diagnostic. Cum se poate? Imposibil...n-are decat 14 ani. Internare. Reanimare. Perfuzie. Inca o perfuzie. Mami, mi-e foame. N-ai voie nimic, puiule. Nimic 24h. Apa? Nici apa. Iar perfuzie. Mutare in salon. Aici e liniste. Inca o perfuzie. Vizita doctoritei. Inca putin sange pentru analize. Fata palida, buze albe. Vizita. Hemoglobina in scadere. Perfuzie. Iar analize. Iar vizita doctoritei. Hemoglobina tot scade. Schimbam perfuzia cu tranfuzia. Iar ace, mami? Doua pungi si gata. Rezista. Helicobacter pylori pozitiv. Antibiotice...Mami, nu poti sa-mi aduci un stomac nou? Am murit putin cand l-am auzit. Am inghitit in sec si nu i-am raspuns. Ca n-aveam ce...7 zile de spital mi-au iesit pe nas. Orele au trecut greu. Am dat peste doctori minunati. Si la urgenta si la reanimare si pe sectie. Asistentele au fost amabile. Pana si infirmierele. N-am ce sa le reprosez. N-au vrut sa primeasca nimic. Doar buchetul de trandafiri...