Asteptam ca mama sa termine placinta. Intotdeauna cand ne intalnim mama face placinta. Cu branza.Anul asta nu am mai vazut in magazia din spatele casei sacii plini cu faina. Eram obisnuita sa-i vad insirati langa perete. 8, 10 saci. Am intrebat-o pe mama de ce. Stiam ca a semanat grau. Am vandut graul, mi- a spus. Cand am nevoie de faina merg la oras si cumpar cateva kg. Trebuie timp si bani: sa te programezi la moara, sa platesti caruta, sa platesti om sa-ti care sacii, sa lasi vama la moara...nu renteaza, mama. Asa o fi. Stie ea ce stie. Dar mie o sa-mi fie dor de carutele hurducaind pe drumurile satului, cu oamenii ajutand caii sa traga de carutele pline ochi de sacii cu faina si, mai ales, o sa-mi fie dor de painea de casa pe care o facea mama cu faina aproape neagra. Calda, abia scoasa din cuptor, avea un gust minunat. Mai ales cu laptele dat de Florica.
5 comentarii:
Pfuaaaaiii.. Deci asa se face piinea de fapt?
nu-ti inteleg mirarea
la ce te referi?
sa-ti spun cum face mama painea? cu faina de-a doua (cum ii spune ea) framantata cu drojdie si zer de la Florica (d'aia e buna)iar la urma pune un pic de ulei presat la rece; floarea soarelui urmeaza cam acelasi drum cu graul...daca vrei poti lua acasa ulei presat la rece sau rafinat
super :)
domnu' popej, sa schimbati fluxul tehnologic, clar? ;)
da'la ferma ta, cristian, cum se face? ;)
Trimiteți un comentariu