Simteam nevoia sa ies. Era destul de frig. Am luat-o pe niste stradute mai neumblate. Am dat si de fundatura asta...s-au gandit mult pana sa-i gaseasca numele? Putina lume. Am ajuns si la magazinul de legume&fructe de cartier. In incaperea de 4/2 eram inghesuiti vreo opt oameni + lazile, sacii si \rafturile pline cu marfa. Primul la coada era un nene care-si facea aprovizionarea pe-o saptamana. Aveam de asteptat. -
- Pune-ti si-un castravete, va rog!
- Mic? Mare?
- Potrivit.
O femeie solida isi certa progenitura salbatica, de vreo 4 ani, care nu statea locului...se invartea ca un titirez.
- Teo, stai cuminte...
Teo, nimic. La un moment dat striga la el:
- Teo, intelege...Vrei sa te bat?
- Nu.
- Atunci?
Copilul se uita la ea cu privirea aia: "atunci nu ma bate" si continua sa se agite.
Tipului din fata mea ii vine randul la cantar. Un mos inalt si uscativ pansat la ochiul drept.
- 2 kg de mere vreau.
- Ce coloratura sa aiba? intreaba vanzatoarea.
- Amestecat...si un kil de rosii, va rog
Il vad ca-si duce mana la ochiul pansat si murmura, inciudat parca:
- Offf, Doamne!
- Va mai dau ceva? intreaba vanzatoare.
- Nimic.
Intinde o hartie de 50 lei si spune:
- Niste sanatate daca ati avea...150 g, nu mai mult...
- Cu draga inima, dar n-am marfa asta, intra in joc vanzatoarea. Ce-ati patit la ochi? intreaba curioasa.
- M-a lovit soacra-mea. Cu piciorul, spune omul razand amar.
- Tare picior are soacra matale...
Omul nu mai spune nimic si pleaca.
Plec si eu dupa ce-mi cumpar turcismele: rosii, ardei, castraveti si vreo 2 kile de morcov pentru suc. Or fi si morcovii turcesti?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu