duminică, 10 ianuarie 2010

"Politist, adjectiv" si canasta

Am promis ca fac azi clatite. Beneinteles ca mi-a pierit cheful pe parcursul zilei dar promisiunea e promisiune iar termitele mele sunt ce vreti voi numai uituce nu. Asa ca, pe la 7 seara (dupa ce-am calcat niste rufe), m-am apucat de facut clatitele. Am lasat putin compozitia sa se aseze si, pe la 8 fara un sfert, am inceput sa le coc. La 8, pe HBO, a inceput "Politist, adjectiv". Facusem 3 clatite. In sufregerie baietii aranjau pietrele pentru canasta.
- Mami, joci?
- Joc! Dar coc si clatitele. Ma strigati camd imi vine randul.
Canasta, clatite, film pe HBO. Cam o ora a durat combinatia asta. Din film n-am inteles prea multe. De cate ori imi aruncam ochii pe tv, intre intors clatite in tigaie si randul la canasta, il vedeam pe actorul din rolul principal mergand pe strada urmarind cand un baiat, cand o fata, mergand pe holuri, deschizand usi, famand,mancand, iar pe strada urmarind...nimic spectaculos. Chiar am facut o comparatie cu urmaririle care te tin cu inima la gat in filmele de actiune americane. La alta tura de clatite am auzit vocea Mirabelei Dauer cantand obsesiv o melodie. Cand am terminat de copt clatitele sotia il certa pe politist pentru o greseala gramaticala facuta de acesta intr-un raport...Intre timp, luasem bataie la canasta. Crunta. Dupa doua jocuri abia reusisem 345 puncte. Baietii urmau sa coboare la 120. Eu, tot la 45.
Miercuri ma uit din nou la film. Sa vad ce-i cu articolul ala nehotarat...

Niciun comentariu: