Mi-am zdrelit o portiera. Bine de tot. Dreapta spate. Atat de bine ca trebuie schimbata. Cea din fata poate fi reparata. Am zis eu, ca desteapta, ca incap s-o parchez. De ce mi-au ocupat locul meu de parcare? Da'aia doi de ce au parcat asa aproape unul de altul? Era si intuneric. Ce daca am faruri. Am in fata masinii. Pe lateral n-am. Acum Dacia aia rapciugoasa o sa aibe o bara laterala noua. Nici n-o sa-i stea bine, la cat de ponosita e, cu o bara noua. Eh, am CASCO..se rezolva. Dar tot ma costa 100 euro, la cursul zilei. Asa-i acum. Daca reparatia depaseste 100 euro, pagubitul ii plateste pe astia iar asiguratorul restul. De fapt, motivul real e altul. Degeaba dau eu vina pe altii. Oboseala extrema. Deadline-urile o sa ma omoare. Sau sindromul Karoshi . 12 ore pe zi, sambete si duminici ... pentru ce? Acum orele suplimentare se vor duce la atelierul auto.
Ca sa nu mai spun ca mi s-a rupt si o unghie. Asta tragedie, nu portiera busita. Acum trebuie sa le tai pe toate. Vor trece 3 saptamani pana vor ajunge cum imi plac mie. Ce stiti voi? :)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu