joi, 8 ianuarie 2009

Viata de caine (2)

Cat am asteptat sa-mi sterilizeze pisica (cam trei sperturi de ora) am facut poze la cainii din azil. Toti cainii care nu erau inchisi (vreo 5,6), nepericulosi si extrem de jucausi, erau schiopi. Astia vor muri cu siguranta in azil. N-o sa-i ia nimeni acasa. De ex. cainele frumos di poza de mai jos cred ca are partea posterioara paralizata...sau asa parea. Tot respectul pentru felul in care personalul adapostului are grija de animale. Chiar si in "fugi, potaie, la locul tau" se simtea dragostea pentru bietele fiinte.
Catelul asta alb care pazea usa de la intrare ii maraia pe toti care se apropiau, nu conta ca-i caine sau om...era locul lui. Schiop si fara dinti in gura.
Nu pot sa nu povestesc de frumusetea asta roscata. Nu-i rau, asa cum pare in poza. Alerga prin toata curtea de nebun. Poate ca si e...De fapt, e intr-un azil, nu? L-am surprins ca la intervale regulate facea acelasi lucru.
Se chinuia sa treaca printre stinghiile gardutului. Destul de greu.

Cand ajungea in dreptul copacului se uita cateva clipe in urma...

Apoi, la capatul gardului, se strecura din nou printre stinghii ca sa ajunga din nou in curte. Asta a facut-o de 4 ori in trei sferturi de ora. Exact ca nebunii care fac acelasi lucru la nesfarsit...

Un comentariu:

Anonim spunea...

trist, probabil ca a ramas cu sechele in urma unei traume...pisica pe care o am acum am luat-o de pe strada, probabil ca dupa Tanu urmatorul animal de casa va fi tot unul vagabond...